Cătina
Ce este?
Un arbust
fructifer originar din Asia Centrală și care s-a răspândit
ulterior în Europa de Est și de Nord. Este o plantă excepțional
de rezistentă la temperaturi foarte joase (- 43 grade Celsius) și
în condiții de vânt puternic specific altitudinilor înalte.
Cătina s-a acomodat astfel în Mongolia, Tibet, Siberia, Peninsula
Scandinavă, Ucraina și alte țări din nord-estul Europei.
În România
s-a adaptat foarte bine în zonele subcarpatice însorite din Moldova
și Muntenia, în bazinul râului Buzău și, pe alocuri, în zonele
litorale unde solul este nisipos. Arbuștii ating
înălțimi
de 4-5 metri și au rădăcini foarte ramificate care pot pătrunde
în sol până la o adâncime de 3 metri. Din acest motiv, în multe
țări se plantează cătina pentru combaterea eroziunii solului. În
China există plantații de cătină pe o suprafață ce depășește
500.000 de hectare. În SUA, Canada, Germania este de asemenea o
plantă de cultură. În condiții naturale cătina se dezvoltă în
tufișuri care formează crânguri de mare întindere.
De când se folosește cătina în scop terapeutic?
Capacitatea
aproape miraculoasă a cătinei de a preveni și vindeca o gamă
largă de afecțiuni a fost sesizată din timpuri străvechi. Grecii
antici și, ulterior cuceritorii lor romanii, au remarcat efectele
antiimbătrânire ale cătinei. În secolul IV idH, Teofrast,
părintele botanicii, a menționat cătina pentru multiplele sale
calități curative.
Fructul
este celebrat și în Legendele Olimpului: Pegas - calul înaripat –
se hrănea tocmai cu cătina și asta îl ajuta să zboare!
În
secolul I dH, Dioscorides, chirurg în armata împaratului Nero și
botanist ilustru, care a lasat un tratat în cinci volume, De
Materia Medica – precursoarea farmacopeilor moderne – recomandă cătina pentru
creșterea masei musculare și întărirea firului de păr.
Primul
document scris care se referă la cătină este Tratatul clasic de
medicină tibetană, datând din sec VII dH. Cătina era prescrisă
pentru uzul șerpașilor care urcau la altitudini amețitoare și a
fost supranumita “Fructul sfânt din Himalaya”. Medicina
tradițională tibetană se bazează pe principiul conform căruia
boala este un dezechilibru iar știinta urmărește redobândirea
echilibrului interior al corpului și minții cu ajutorul unor plante
atent selecționate.
Există
multe mențiuni ale tratamentelor pe bază de cătină în vechea
Indie. În China imperială beneficiile erau considerate similare cu
cele furnizate de cunoscutul fruct goji.
În Tratatul de medicină tradițională apărut în 4 volume în
timpul Dinastiei Tang (618 – 907 dH) cătina era prescrisă pentru
tratarea bolilor tubului digestiv, dar și pentru întinerirea pielii
și mai ales ca cicatrizant. Cosmonauții sovietici primeau cătina
pentru a se proteja de radiațiile cosmice. De altfel în Rusia este
supranumită “ananas siberian”.
În
România fructul este studiat de cercetători de 30 de ani și
periodic apar noi rapoarte care confirmă efectele cvasi-miraculoase
ale cătinei. Savanți reputați au descoperit că în România
cătina are un conținut chimic excepțional fiind, după toate
datele analizate până acum, cel mai bogat din lume.
